Am văzut acest film abia de curând, deşi cred că sunt secole de când mă gândesc că vreau să-l văd. Pur şi simplu nu mă atrăgea să dau dublu clic pe fişier şi să încep să mă uit. Întotdeauna mă gândeam: Oh! Lasă. Nu am chef de ăsta acum. Mă voi uita mâine sau poimâine. Şi mâine ziceam la fel. Şi poimâine ziceam la fel. Şi aşa a trecut în jur de un an, promiţându-mi mereu că îl voi vedea în ziua următoare. Dar, într-o zi, pur şi simplu stăteam ca un tâmpit şi îmi puneam întrebarea: Deci, la ce mă uit acum?, şi răspunsul a venit repede: La Jacob's Ladder (sau Scara lui Jacob, pentru necunoscători). Precizez cu mare părere de rău că până şi în acel moment nu mă atrăgea prea mult, dar în lipsă de altceva mai bun... Şi în primele zece minute a venit şocul.
Urma să fie unul dintre cele mai superbe filme văzute vreodată! Avea absolut tot ce-mi plăcea mie la un film: dramă, thriller, violenţă, o fină psihanaliză a personajului principal (pe care ghiciţi cum îl chema... Jacob, evident), şi puţină încâlceală a firului narativ, aşa cum putem vedea şi în Donnie Darko sau Eternal Sunshine of the Spotless Mind. Ca să stârnesc puţin interesul celor care nu au văzut acest film, este vorba de un veteran de război care începe să sufere de nişte halucinaţii extrem de ciudate.
Ce este de remarcat la acest lung-metraj, pe lângă scenariul absolut briliant, sunt talentul lui Tim Robbins, pe care probabil îl ştiţi şi din The Shawshank Redemption (foto), şi efectele destul de bunicele, având în vedere anul lansării filmului (1990).
De asemenea, e interesantă legătura dintre film şi titlu. Dacă daţi căutare pe Wikipedia (asta, desigur, după ce v-aţi uitat la film), veţi vedea.
Nu mai e cazul să zic că-l recomand cu cea mai mare căldură.
Urma să fie unul dintre cele mai superbe filme văzute vreodată! Avea absolut tot ce-mi plăcea mie la un film: dramă, thriller, violenţă, o fină psihanaliză a personajului principal (pe care ghiciţi cum îl chema... Jacob, evident), şi puţină încâlceală a firului narativ, aşa cum putem vedea şi în Donnie Darko sau Eternal Sunshine of the Spotless Mind. Ca să stârnesc puţin interesul celor care nu au văzut acest film, este vorba de un veteran de război care începe să sufere de nişte halucinaţii extrem de ciudate.
Ce este de remarcat la acest lung-metraj, pe lângă scenariul absolut briliant, sunt talentul lui Tim Robbins, pe care probabil îl ştiţi şi din The Shawshank Redemption (foto), şi efectele destul de bunicele, având în vedere anul lansării filmului (1990).
De asemenea, e interesantă legătura dintre film şi titlu. Dacă daţi căutare pe Wikipedia (asta, desigur, după ce v-aţi uitat la film), veţi vedea.
Nu mai e cazul să zic că-l recomand cu cea mai mare căldură.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu