Fiinţa

O noapte senină, o noapte rece,
O noapte ce parcă nu mai trece.
Apare un om în misterioasa beznă,
Cu ceva malefic în a lui mână,

Ceva ce tresaltă, ceva ce pulsează.
Mă apropii şi observ cu groază,
Este a lui inimă plină cu sânge,
Încep să fug, după mine fuge.

Luna răsare printre copaci,
Şi-n depărtare se văd araci.
Alerg înspre ele, smulg unul
Şi încep să fug ca nebunul.

Mă ascund, bine îl ascut.
Of!, n-am avut grijă, s-a rupt.
Ce să fac, ce să fac? Ma gândesc
Să iau Moartea în braţe, să-i zâmbesc,

Şi mă urc eu pe furiş
Pe al casei acoperiş.
Transpiraţia îmi curge şiroaie,
Iată, fiinţa, că apare.

Mă vede, după mine fuge,
Îmi dau drumul, curge sânge.
E fericit, vine şi o linge.
"Ce apetisant e", gândeşte
Şi dispare în noaptea rece.